fbpx

ALDE Cluj-Napoca: Comisia de la Veneţia: critici, sugestii, reiterarea abuzurilor bazate pe protocoale secrete

Cluj Innovation Camp, eveniment realizat de clusterul ARIEȘ Transilvania : Tabără de inovare pentru viitorul Clujului
29 octombrie 2018
CLUJ: Lucrări de marcaje rutiere pe două drumuri județene importante, în lungime de peste 43 de km
29 octombrie 2018

ALDE Cluj-Napoca: Comisia de la Veneţia: critici, sugestii, reiterarea abuzurilor bazate pe protocoale secrete

Comunicat ALDE Cluj-Napoca: Comisia de la Veneţia: critici, sugestii, reiterarea abuzurilor bazate pe protocoale secrete

În avizul de săptămâna aceasta asupra legilor de modificare a Codului Penal şi a Codurilor de Procedură Penală (CC şi CPC), Comisia de la Veneţia a constatat printre altele:

1. “The Commission further acknowledges that, as it resulted also from the exchanges held during the visit to Romania, there is consensus, including among members of the Romanian judiciary, that there was a necessity to revise the existing provisions”. Aşadar, că modificarea legilor justiţiei şi a codurilor era nu doar necesară ci şi cerută de magistraţi.

2. Comisia constată că unele prevederi ale legii de modificare a CC/CPC trebuie corectate pentru a evita probleme în înfăptuirea actului de justiţie şi suspiciuni de manipulare a legii în interesul unor persoane (“they could significantly impact the criminal justice system and its effective and efficient operation, namely the investigation into, the prosecution and adjudication of various other forms of crime, in particular serious and complex crimes. On the other hand, provisions which seem to raise no concern and even to strengthen legal security may turn out to be problematic in light of pending corruption cases or investigations and amount to ad hominem legislation.”). Mai mult, Comisia notează expresia “legacy of public doubt” pentru a descrie
dubiile unei bune părţi a populaţiei asupra procesului legislativ pe tema justiţiei în România. Ideea necesităţii revizuirii legii de modificare a CC/CPC este de altfel în concordanţă cu verdictele recente ale CCR, care de asemenea cer modificări la aceste legi în cadrul procesului constituţional şi legal din România.

3. “Some acquittals in high-profile cases of corruption led to the methods used by the prosecution services being questioned. Following the recent disclosure of co-operation protocols signed between the Romanian Intelligence Service and judicial institutions, questions are being raised on the way the anticorruption fight has been conducted. Questions have been raised over alleged interference of the intelligence service within the activities of the Romanian judiciary, and the extent and modalities of such interference.” Aşadar, Comisia notează că există dubii despre metodele folosite de procurori în special în legătură cu protocoalele cu serviciile de informaţii.

4. Comisia notează de asemenea că unii politicieni de rang înalt au încercat să exploateze în interes propriu dubiile de la punctul 3.

5. Comisia consideră că legile de modificare a CC şi CPC au fost adoptate într-un interval de timp nepotrivit de scurt în raport cu complexitatea modificărilor aduse. De asemenea, că procedurile modificate îi afectează pe unii parlamentari supuşi anchetelor, ceea ce în jurisprudenţa anterioară a CEDO este un lucru sancţionabil. În general, este de dorit ca legile (ale justiţiei sau oricare altele) să fie adoptate în forme “acceptable for those working in the field” (acceptabile pentru cei care lucrează în domeniu).

6. Comisia critică faptul că la pedepsele cu suspendare se elimină posibilitatea aplicării interdicţiilor complementare (a alege sau a fi ales, a ocupa funcţii de demnitate publică).

7. Despre modificările aduse în legătură cu confiscarea extinsă, Comisia propune amendarea pentru a le face mai clare şi aplicabile (sau, dacă nu, eliminarea modificărilor).

8. Comisia critică prevederile potrivit cărora se reduc unele perioade de prescriere a faptelor, în special a celor de corupţie.

9. Comisia critică redefinirea ariei de acoperire a termenului de “public servant” (funcţionar public) ca fiind acum prea limitativ.

10. Despre noile prevederi care permit martorilor să refuze sau să retracteze mărturii, Comisia spune că unele sunt redundante iar altele necesită clarificare.

11. Comisia consideră că este corect ca procurorii să fie sancţionaţi atunci când în declaraţii publice încalcă prezumţia de vinovăţie. Totuşi, Comisia consideră că trebuie definite mai clar acele situaţii şi că pedepsele trebuie să fie pe linie mai degrabă disciplinară decât cu închisoarea.

12. Comisia recomandă nuanţarea noii prevederi potrivit căreia denunţarea unui act de corupţie aduce beneficii denunţătorului doar în termen de un an de la momentul săvârşirii. Mai exact, se cere adăugarea unei soluţii pentru cazuri deosebite, în care termenul de un an să poată fi prelungit prin apelare la o instanţă superioară. De asemenea, se cere luarea în considerare a ajustării pedepsei
(dar nu a anulării) în cazul denunţătorilor chiar şi după expirarea termenului de un an.

13. Comisia notează că potrivit tratatelor internaţionale trebuie pedepsit traficul de influenţă şi în situaţii de tentativă, nu doar atunci când s-a materializat (it is irrelevant “whether or not the influence is exerted or whether or not the supposed influence leads to the intended result”) şi nu doar atunci când beneficiul este cuantificabil material (se dă exemplul traficului de influenţă
pentru numirea pe poziţie eligibilă pe lista de candidaţi la alegeri precum cele parlamentare). Comisia cere modificarea legii potrivit acestor principii.

14. Comisia critică amendamentele potrivit cărora anchetele privind delapidarea pot fi iniţiate doar ca urmare a unei reclamaţii făcute de partea vătămată; se aduce ca argument faptul că ar fi extrem de greu de realizat actul de justiţie în situaţia în care şeful unei instituţii ar putea delapida dar în acelaşi timp ar fi singurul care ar putea solicita declanşarea unei anchete penale în acel caz
(împotriva propriei persoane). Comisia solicită eliminarea acestui amendament.

15. Comisia notează că este “binevenită” modificarea potrivit căreia abuzul în serviciu se defineşte strict în concordanţă cu cerinţele CCR ca referindu-se doar la situaţiile în care se încalcă legea.

16. Comisia critică amendamentul potrivit căruia se incriminează abuzul în serviciu doar dacă beneficiarii fac parte din familia vinovatului.

17. Comisia reiterează că în decizii anterioare a solicitat “prag înalt” pentru abuzul în serviciu – dar subliniază că se referea doar la cazuri speciale astfel încât introducerea în lege a pragului este binevenită dar trebuie limitată doar la anumite situaţii.

18. Comisia notează că termenul de un an permis pentru derularea unui dosar “in rem” este ca principiu acceptabil dar trebuie extins la o valoare mai rezonabilă şi în plus trebuie prevăzută posibilitatea prelungirii în cazuri de excepţie.

19. Comisia notează că noua prevedere despre cerinţa de “indicii temeinice” în anchetă reflectă termeni existenţi şi în alte ţări dar necesită explicaţii/specificări mai clare în lege.

20. Comisia notează că “In Romania, there are credible allegations of an excessive use of wiretapping, including in the framework of protocols of co-operation between the intelligence service and judicial and prosecutorial institutions, which justify adopting more restrictive provisions on its use”. Aşadar, Comisia constată acuzaţiile “credibile” despre abuzuri săvârşite în
baza protocoalelor secrete dintre servicii şi procuratură – şi acceptă necesitatea ajustării legii pentru a elimina/preveni astfel de abuzuri. Totuşi, maniera în care se implementează aceste ajustări este în opinia Comisiei încă insuficient de clară.

21. Comisia consideră că prevederile potrivit cărora persoanele anchetate trebuie informate de acest lucru, ca şi prevederile potrivit cărora acuzaţii pot participa la toate etapele anchetei, sunt pe de o parte deja prevăzute ca principiu în jurisprudenţa europeană iar pe de altă parte sunt acum formulate prea rigid de noile legi. Se solicită de aceea reconsiderarea respectivelor amendamente.

22. Comisia observă că amendamentele care dau acces inculpaţilor la toate datele din dosar necesită modificare în sensul în care jurisprudenţa europeană într-adevăr cere acces dar nu exact în etapele în care îl acordă noile legi.

23. Comisia recomandă ca pentru situaţiile în care un judecător nu poate semna motivarea sentinţei să se prevadă o modalitate coerentă de soluţionare, alta decât anularea cu totul a sentinţei.

24. Comisia recomandă o clarificare a aplicabilităţii noilor amendamente în privinţa proceselor aflate deja pe rol sau în stadiul de apel, cu asigurarea principiului non-retroactivităţii.

În concluzie, majoritatea solicitărilor Comisiei vorbesc de ajustare sau de clarificare – nu de anulare sau abrogare totală; în fapt Comisia recunoaşte necesitatea de principiu a modificării – iar pe unele subiecte îşi exprimă acordul clar în timp ce pe altele se cere abrogarea. Comisia cere şi proceduri legislative mai transparente, cu mai mult accent pe consens. În această ultimă recomandare, ea porneşte de la prezumţia de bunăvoinţă a tuturor părţilor. Se poate din păcate pune întrebarea: ce fel de bunăvoinţă pot avea autorii sau uneltele protocoalelor secrete şi ai abuzurilor pe care chiar Comisia le recunoaşte?

În spaţiul public se dezbate în ce măsură/manieră ar trebui aplicate recomandările Comisiei. Unele voci din opoziţie spun că legile de modificare a CC/CPC trebuie anulate cu totul. Propunerea denotă sfidarea sau incapacitatea de a înţelege recomandările Comisiei – recomandări care cer ajustări/modificări nu abrogare in corpore. Refuzând din principiu orice dialog, se ajunge exact la opusul recomandării Comisiei ca modificările să se facă prin consens cât mai larg şi să nu se politizeze. În spaţiul public se dezbate de asemenea dacă România “trebuie” să aplice recomandările Comisiei. Unele voci din opoziţie privesc aceste recomandări ca o cerinţă “obligatorie” “din partea Europei”. Aceste voci greşesc – şi o fac grav, furnizând prin asemenea retorică alibiuri unui curent anti-european până nu demult absent. Nimeni nu este suveran în România peste lege, Constituţie şi autorităţile statului. Nimeni
nu poate impune din afara ţării ce legi se votează în Parlamentul României. Obişnuiţi cu atitudinea de subordonaţi faţă de impostorii care au clădit acele elemente numite generic “stat paralel”, unii lideri ai opoziţiei îşi înţeleg locul în Europa ca subordonaţi – nu ca membri ai unor naţiuni egale între ele.

Comisia de la Veneţia este un for consultativ de experţi internaţionali. Probabil mai mult decât orice alt for naţional sau internaţional, ei au experienţă în studiul comparativ al structurii legislative şi al efectelor/funcţionării acestora în ţările UE şi nu numai. Această experienţă merită privită la justa ei valoare de către orice stat membru. În România opiniile experţilor sunt prea des date la o parte cu argumente nepotrivite; or, democraţia nu înseamnă doar o ierarhie de putere şi un efect al votului, ci şi responsabilitatea folosirii acelei puteri cu sprijinul celor mai buni experţi disponibili în fiecare profesie. Considerăm că opinia Comisiei de la Veneţia este o bună ocazie să respectăm conceptele de profesionalism şi de expert. Prin urmare, susţinem aplicarea cât de concretă a recomandărilor Comisiei.

Preşedinte ALDE Cluj-Napoca, Radu Silaghi-Dumitrescu